ISTORICUL RASEI AGH

SCURT ISTORIC AL FORMARII RASEI AMERICAN GIANT HOMER


Una din cele cateva rase cu adevarat americane, Voiajorul urias american (American Giant Homer) a fost recunoscuta pentru prima data ca o rasa distincta de catre National Pigeon Association in anul 1928 la Expozitia Nationala a S.U.A. Rasa este rezultatul unei tentative a crescatorilor de porumbei de utilitate de a imbunatati rasa lor, atat din punct de vedere comercial cat si estetic. Conform lui Levi, pionierii acestei rase sunt Ed Blaine, Irv Goss, Stout Stanley şi Carl Graefe. In anii treizeci si patruzeci cresterea acestei rase pentru sacrificare a fost foarte raspandita printre crescatori in Akron si Ohio. Pe langa selectarea pur şi simplu pentru carne s-au facut si incrucisari cu voiajorul belgian de frumusete (Show Antwerp ), voiajorul englez de frumusete (Show Homer ) iar mai tarziu cu Show racer, pentru a imbunatati proprietatile capului. De asemenea, in anii cincizeci si saizeci s-au facut incrucisari cu Mondainul francez pentru a mari dimensiunea corpului si cu Strasser pentru a imbunatati culoarea rosu recesiv, influenta acesteia din urma fiind minima.

Astazi, rasa nu mai este campionul productiei de carne cum a fost initial, ci unul dintre cei mai frumosi porumbei de show dintre rasele de utilitate. In ultimii 10 - 20 de ani nu au fost modificari semnificative ale rasei, ci doar imbunatatiri la cap, structura corpului si dimensiunea globala. Initial cu greutatea limitata la 620 – 760 de grame, in prezent, unele pasari ating greutatea unui King sau a unui Mondain francez. Voiajorul urias american este crescut in toate culorile, iar crescatorii sai sunt printre cei mai informati in domeniul studierii si combinarii culorilor. Carl Graefe si Ed Blaine au fost printre primii sustinatori ai imbogatirii caracterului estetic al rasei prin introducerea unor gene rare de culoare (dominant opal spre exemplu, care acum este destul de comuna in rasa).

I. PREFAŢĂ
Acest standard este un ghid de evaluare a trasaturilor specifice rasei, precum si a ansamblului format de toate aceste trasaturi din care rezulta, in final, calitatea fiecarui exemplar.
Spre deosebire de crescatori, care, in activitatea lor de selectie a reproducatorilor isi poate concentra atentia pe o singura caracteristica, cum ar fi de exemplu, cutele de la gat, forma capului, etc., un arbitru trebuie să isi concentreze atentia asupra tuturor caracteristicilor specifice rasei si a modului in care, acestea, sunt reunite eficient in acelasi exemplar.
Acest standard atribuie valori (puncte) caracteristicilor specifice rasei si are menirea de a ajuta la judecarea punctele forte si a punctelor slabe in compararea si clasificarea unui lot de porumbei. O aplicarea corecta a acestor valori elimina necesitatea existentei unei liste explicite cu defecte si interdictii.
Este foarte recomandat ca fiecare arbitru sa aiba la indemana acest standard, atat in scris, precum si cate o copie a celor 3 desene ale standardului (din profil, din fata si de sus). El nu trebuie sa lase nici o indoiala in mintea expozantilor ca nu ar cunoaste standardul pana in cele mai mici detalii sau ca nu ar aplica standardul oficial in luarea deciziilor sale.
II. GRILA DE PUNCTARE
A. GREUTATE ……..7 puncte………850-1130gr (mascul), 800-1030gr (femela).
B. CIOC ............ 8 puncte…… Scurt, puternic, purtat in pozitie orizontala.
C. NARI............. 2 puncte …... Mici, netede, pudrate, proportionale cu marimea capului.
D. CAP ............. 8 puncte ……De marime medie spre mare, cu craniul bine rotunjit, proportional cu gatul solid si corpul masiv. Fruntea larga porneste exact de deasupra narilor, urmand mai intai o linie ascendenta pentru ca apoi sa descrie linia bine rotunjita a craniului, fara ciupituri, aspect serpuit sau prelungit.
E. OCHI .............3 puncte…… Proeminenti, rotunzi si stralucitori, situati la aproximativ 2/5 fata de baza narilor si la circa 3/5 fata de spatele capului.
F. GENE ........... 3 puncte …... Perfect rotund, cu textura fina si prezentand o nuanta de rosu, cu o largime de maxim 1,6 mm, vizibil intre ochi si pene.
G. GAT ............. 5 puncte ..…. De grosime medie, bine proportionat in raport cu corpul masiv si bine rotunjit, purtat vertical asfel incat sa asigure ciocului o pozitie usor retrasa fata de cel mai avansat punct din bombajul pieptului. Partea din spate a gatului, si fluierele picioarelor trebuie sa descrie, pe cat posibil o linie perpendiculara pe sol. La baza sa, gatul trebuie sa acopere umerii. Gatul masculului trebuie sa fie mai masiv decat al femelelor, fara nicio urma de delicatete.
H. PIEPT .......... 8 puncte …… Pieptul este acea parte a corpului unui porumbel care se intinde de la baza gatului pana la pertea din fata a picioarelor, fara a include si partea de stern pana in spatele picioarelor. Pieptul trebuie sa fie proeminent, larg si bine rotunjit, punand in evidenta si linia identic rotunjita a curburilor aripilor. Trebuie, in acelasi timp, purtat simetric cu verticala si ferma a pasarii. Partea de jos a pieptului se continua cu linia orizontala descrisa de partea inferioara a sternului.
I. CORP ........... 8 puncte …… Scurt, lat, ferm, de grosime moderata si bine rotunjit.
J. STERN ........ 8 puncte ….... Sa fie drept si centrat intre picioare si pe cat posibil sa fie in ton cu corpul scurt si rotund, curbandu-se intr-o linie armonioasa si terminandu-se cat de aproape posibil de orificiul anal.
K. SPATE ........ 5 puncte …… Scurt si larg dinspre umeri catre coada. Privit de sus, nu trebuie sa se ingusteze prea abrupt catre coada. Trebuie sa se curbeze lin dinspre partea din spate a gatului catre coada scurta si ingusta intr-un unghi de cel putin 25 de grade.
L. ARIPI ............7 puncte …... Aripile tinute lejer pe langa corp se intind lin catre tartita si coada terminandu-se cu varfurile care nu trebuie sa depaseasca 2,50 - 3,00 cm. Distanta dintre varful cozii si varfurile aripilor trebuie sa fie de cca. 2,00 cm. Vârfurile aripilor se pot atinge, in nici un caz intersecta, intr-un punct situat în centrul de cozii. Curbura aripilor trebuie sa fieperita de penele pieptului. Numarul corect al penelor primare (penelor de zbor) este 10.
M. COADA ....... 5 puncte…… Scurta, direct proportionala cu corpul scurt. Latimea la varf trebuie sa fie de aproximativ o pana si jumatate. Ca forma, este lata la baza datorita tartitei groase si se ascute lin catre varf. Unghiul in care este tinuta deasupra orizontalei incheie armonios curba formata de corp si piept, dar nu atat de ridicata incat sa determine caderea de pe coada a varfurilor aripilor sau incrucisarea acestora. Numarul corect al penelor primare este 12.
N. PICIOARE .. 10 puncte ….. Perpendiculare pe sol, drepte si solide, astfel incat sa confere pasarii o pozitie ridicata si ferma. O prelungire imaginara in sus a gambelor, intersecteaza linia din spate a gatului intr-un punct care, impreuna cu baza ciocului, determina o linie paralela cu solul. Lungimea picioarelor si distanta dintre ele trebuie sa fie egale, dimensiunea standard fiind de cca. 6,70 cm. Picioarele sunt neincaltate si cu o puternica tenta rosiatica.
O. DEGETE ...... 3 puncte .…. Drepte, curate si echidistant rasfirate. Culoarea de asemene, cu o puternica tenta rosiatica.
P. PENAJ ........ 10 puncte ….. Penajul trebuie sa fie compact si neted, dar nu ca si al unui porumbel voiajor. Trebuie sa fie putin lejer atunci cand porumbelul este tinut in mana. Penajul trebuie sa fie neted chiar si in zona de sub orificiul anal.
1. Masculii trebuie să prezinte un aspect ferm, masculin.
2. Femelele trebuie să aiba un aspect feminin.
3. Punctajul păsărilor cu aspect neingrijit, sau care refuză să arate o statura bună si au maniere neadecvate, ar putea fi redus cu până la zece puncte. Aceasta variatie de pana la zece puncte nu va afecta totalul de 100 de puncte de la care porneste arbitrajul.
Q. CULOARE.......................... In cazul in care nu se incadreaza intr-o anumita clasa de culoare standard, punctajul poate fi redus cu unul pana la zece puncte. Aceasta variatie, de asemenea, nu va afecta totalul de 100 de puncte.